Pornind de la articolul pe care l-am scris în 2014 pe această temă, iar acum odată cu publicarea articolului jurnalistic publicat pe UOL, dar și cu actualizări ale cercetărilor mele în legislația străină, în special în Statele Unite, voi face câteva comentarii suplimentare cu privire la deznodământul acestui caz super curios: "Selfie da Macaca, Perte II".

Să vedem un fragment din articolul citat mai sus:

"Luni (11/09), un fotograf și o organizație de protecție a animalelor au ajuns la un acord pentru a pune capăt unei bătălii în instanță privind celebra fotografie a unei maimuțe pe nume Naruto. Acordul a fost încheiat între fotograful David Slater și avocații organizației People for the Ethical Treatment of Animals (Peta), care reprezentau maimuța.

În cadrul înțelegerii, Slater a fost de acord să donați 25% din veniturile viitoare obținute de pe urma fotografiilor către organizații caritabile dedicate protecției speciilor din genul Macaca din Indonezia, unde a fost făcut selfie-ul. Ambele părți au fost de acord să pună capăt disputei în fața unei curți de apel"

Pe site-ul Wikipedia, de unde a pornit totul, (vezi articolul care explică începutul cazului), David Slater se contrazice, să vedem:

"Mi-am pus aparatul foto pe un trepied, cu un obiectiv cu unghi foarte larg, cu setări configurate cum ar fi autofocalizarea predictivă, motorwind, chiar și un bliț, pentru a-mi oferi șansa unui prim-plan facial în cazul în care se vor apropia din nou pentru a juca". Traducere : "Mi-am pus aparatul foto pe un trepied, cu un obiectiv superangular, am făcut setările corecte, cum ar fi autofocalizarea predictivă, motorul de vânt, chiar și un bliț, pentru a-mi da șansa de a face un prim-plan pe față dacă se apropiau din nou să se joace."

Cu alte cuvinte, în 2014, când a început disputa privind paternitatea, fotograful a susținut că maimuța i-a furat aparatul foto și a început să fotografieze pe cont propriu.

Am menționat acest text în primul articol pentru a demonstra că sporul creativ al operei fotografice, adică elementul care definește paternitatea, nu se afla sub controlul fotografului:

"Acum, dacă ea i-a luat echipamentul din mâini și a făcut clic, tot ce ar fi putut să treacă prin mintea fotografului în acel moment ("Uite-mi aparatul!", de exemplu), cu excepția intenției de a filma. Prin urmare, el nu a contribuit niciodată în mod creativ. Singura lui preocupare, cu siguranță, era să recupereze repede aparatul".

"Faptele sunt că eu am avut intelectul din spatele fotografiilor, eu am pus totul în discuție", a declarat fotograful într-un e-mail. "Maimuța doar a apăsat un buton pe o cameră montată pe un trepied - un trepied pe care l-am pus eu și a ținut toată fotografia".

În acest fel, el a lăsat să se înțeleagă la momentul respectiv că nu a avut niciun control asupra fotografiei. Dar acum, în instanță, declară că el a configurat aparatul, a încadrat-o, iar maimuța a fost un simplu apăsător de butoane. Acest nou argument adus de el urmărește să arate că ideea a fost a lui, iar această idee s-a materializat prin fotografie. Simpla "apăsare a butonului" nu înseamnă neapărat creativitate.

Și așa cum am definit deja că animalele nu sunt autori nici maimuța nu putea fi.

Anul trecut, în 2016, Biroul de Drepturi de Autor din SUA a publicat un compendiu actualizat al politicilor sale, inclusiv o secțiune care stipulează că ar înregistra drepturile de autor numai pentru operele produse de ființe umane. Acesta a precizat că operele produse de animale, fie că este vorba de o fotografie făcută de o maimuță sau de o pictură murală realizată de un elefant, nu se califică. Căci animalele nu pot fi autori înregistrați în temeiul legislației britanice sau americane privind drepturile de autor (jurisdicțiile invocate în această dispută). Dacă Slater nu deține drepturile de autor, atunci cine le deține?

Răspunsul este în articolul anterior, dar urmează un extras:

Aici intervine excepția de la regula LDA: fotografia este lipsită de protecție juridică. Este o fotografie fără autor, nu este susținută de legislația în vigoare, deoarece nu a fost concepută/idealizată/creată/materializată de o persoană umană. Cum nici animalul nu este autorul, avem un gol de soluție.

Cu toate acestea, părțile au ajuns la un acord judiciar, ceea ce este și o modalitate de promovare a justiției, întrucât părțile implicate decid ce este mai bine pentru ambele. Pe de altă parte, din punctul meu de vedere, cred că atât Peta, cât și Slater au fost câștigători în această dispută. , întrucât se vor bucura de exploatarea economică a unei opere fotografice de care nu sunt autori, nici maimuță, nici fotograf.

În cele din urmă, aș dori să precizez că admir munca colegului meu David Slater și că celelalte fotografii realizate de acesta în perioada în care a fost în această comunitate de maimuțe sunt de o calitate excelentă.cheltuieli cu călătoria și se gândește să își schimbe profesia.

*Cunoașteți cartea "Copyright pentru fotografi" de Marcelo Pretto